Pentru voi cei care stiti...si va amintiti :*

                                                            Death mirrors your eyes
Dire death someday will come
Then your feelings will be gone
All beginning finds an end
As all life by death is banned

       She embraces as a nymph
       She steals a life as real thief
       She takes possession of your breathe
       Offering the everlasting kiss
       She reigns over all the mighty kings
       In wars which they will never win.

Even if it's right or wrong
Your heart will sure feel her song
Your body her shiver feels
In her eyes she keeps your tears
Before death your soul kneel
Your whole life she will reveal.
         
          When only remains regrets
          Death her souls collects
          With frozen fingers lives she steals
          No fear moments she instills
          For fate this is her only deal

Accept death wound as a precious heal
For her a velvet touch almost unreal
Her only aim: all glitter to conceal.

You'll never know when will appear
Her brittle sound of sweet dispear
Cause day by day a night stands still
A night when all your tasks will be fulfilled
When all memories will disappear
And with no doubt for you the time is near.

          Sooner or later all wishes fall apart
          As mighty heroes fall in battle
          Before this happens clear your heart
          And let divine forgiveness settle.

Spreading love! It means so little!
To that all uniposing people
In shiny stars they all find glitter
The truth be said: Soil teases so bitter.

"Iubirea nu se termina niciodata...si fericirea poate dura vesnic !"

M-am saturat de superficialitatea oamenilor, sunt prea multe vorbe mari aruncate in vant si de nenumarate suflete reci....
Din pacate iubesc lumea, iubesc sa am incredere in ea si in oameni, dar cand deschid ochii realizez cu tristete...ca nu pot, nu o merita. Nu am gasit inca solutia adecvata pentru perioada asta de criza... 

Probabil ca si marii scriitori ai lumii s-au nascut din depresii crunte si dezamagiri profunde. Si-au dat seama ca pot simti tot ce e ii inconjoara cu mult mai multa claritate decat ceilalti. Observau tot ce altii nu erau in stare sa perceapa....si DA, acestia erau vazuti ca niste ciudati, straini si ulterior, oamenii au ajuns sa-i considere genii, au inceput sa-i aprecieze tocmai pentru ca erau diferiti. Din pacate multi si-au dat seama de asta, destul de tarziu, cand din nou, cuvintele lor de "lauda" si "preaslavire", nu-si mai aveau rostul. 

 Acesti oameni atat de diferiti, au reusit sa-si astearna pe sute de pagini ganduri si cuvinte mult prea mari pentru o lume atat de mica, cuvinte venite din cele mai adanci strafunduri ale fiintei lor. Au sperat ca exprimandu-se astfel, vor reusi ca intr-o buna zi sa-si gaseasca linistea. Am cunoscut o astfel de persoana, un "mic scriitor" cu un suflet imens, care dupa multe astfel de scrieri...si el...a inteles, cat de diferita si instabila este lumea, numai ca...el a reusit sa se impace cu acest gand mult inainte de timp...el este si va ramane mereu cel mai sfant inger pazitor al meu, care ma va veghea de acolo din inalturile vesnice si infinite. 
El a avut puterea de a nu se lasa rapus de sensibilitate si...desi a luptat din rasputeri impotriva sufletelor inghetate si fara de sens, intr-o buna zi a renuntat sa o mai faca, a renuntat sa incerce sa mai inteleaga lucruri pe care cei din jur, nici macar nu le puteau sesiza. 
Nu a renuntat din lasitate, ci pentru ca cineva de acolo de sus l-a considerat mult prea diferit pentru a-l lasa sa sufere intr-o lume fara sentimente. 

Si ma intreb acum...Oare cum de am ajuns sa expun toate astea pe o coala rece si goala?! Oare am crezut cumva ca ea ma va putea intelege sau asculta? Bineinteles ca nu...pe de-o parte si "ea", e la fel ca lumea...totusi, spre deosebire de acesti robotei, "ea" are calitatea de a te putea lasa sa-ti "deserti" sufletul pe de-a intregul... chiar daca nu te intelege. Iar atunci cand, cerneala se zvanta...vei avea cel putin siguranta ca ceeace va reproduce...vor fi numai si numai, realele cuvinte, exact asa cum tu le-ai scris, fara a avea vreo clipa, realitatea distorsionata....in timp ce oamenii astia, atat de superficiali nici asta nu pot face!

Fericirea e scurta si dureaza putin, am auzit asta de nenumarate ori si iata cum realizez, din nou, cat de mici si nesemnificativi sunt oamenii, creeaza si apoi repeta fraze pline de sentimente puternice fara a intelege nimic din ele. Fericirea...o fi scurta insa, eu ma intreb daca macar unul din oamenii care au spus asta, au reusit sa se si intrebe de ce din nefericirea, lor sustin ca fericirea nu dureaza?! De ce sa nu dureze?! Doar pentru ca 99,9% din oameni se multumesc sa creada ceea ce 00,1% din ei au spus?!

Fericirea, iubirea si speranta sunt sentimente mult prea inaltatoare si enorm de profunde pentru oameni, "si stii de ce...foita mica si alba de hartie?!" pentru ca ele vin de sus, din neantul auriu sau alb al stralucirii, de la Dumnezeu, din lacasul sau nedescoperit vreodata de vreun om. El a stiut ca nu trebuie sa-i lase pe toti sa-l descopere pentru ca, iata, dupa cum spuneam...stia ca maretia lui infinita e cu mult peste puterea oamenilor de a intelege. Putin sunt cei ce pornesc in cautarea lui pentru ca isi cauta raspunsuri la milioane de intrebari pe care lumea de rand nici macar nu le ridica....

Superficial din nou, incerc sa ies dintr-un labirint nesfarsit si ajung mereu la acelas raspuns...SUPERFICIAL, SUPERFICIALITATE, RACEALA si EGOISM....de ce?! Pentru ca nu reusesc sa gasesc nimic altceva printe oameni. Nu vreau sa vina ziua in care ma voi multumi si eu cu putin, cand voi renunta si voi accepta viata ca atare..probabil atunci voi inceta sa mai exist, sa mai respir, sa mai traiesc. 

Asa ca, pentru mine, "iubirea adevarata, nu se termina niciodata si fericirea poate dura vesnic! "