Sa te bucuri de orice clipa pentru ca poate fi ultima!

La ce ne foloseste oare bucuria? Ce este ea de fapt?...Sunt momente in viata, in care ne confruntam la un moment dat cu aceasta intrebare!? De ce ne bucuram, ce simtitm?
 Bucuria.....o emotie a inimii,  un moment in care iti limpezesti trairile intunecate, o poteca plina de flori in mii de culori, un curcubeu cernut din mania furtunii ce a zdruncinat pamantul secat, o evadare a sufletului sau libertatea de a traii?!
Emotie, sentiment, o simpla iluzie...o traire sincera sau falsa?!..... Vis sau realitate?! Mister!

Bucuria...o secunda efemera ce iti alinta sufletul, atat de scurta si totusi cu un continut atat de bogat, dar care este dat uitarii imediat, atat de iute, inca nu ai avut nici timp sa realizezi ce a fost.
In clipa urmatoare se sterge tot, se evapora, piere!!
Daca stau bine sa ma gandesc...cred ca o jumatate din acest miracol trecator, o ocupa numai clipele ce ii urmeaza, clipele in care simti nevoia sa vorbesti despre "ea", sa povestesti ce ai simtit (asta in cazul in care nu ai trecut deja, peste, cu ochii inchisi). Acest fenomen se petrece atunci cand ai capacitatea de a o percepe, si iti doresti sa ii mai poti rapi cateva secunde bucuriei, caci greu te cauta si imediat te paraseste. Facand asta ai impresia ca poti trai de doua ori la aceeasi intensitate si probabil, pe de o parte, "ecoul" ramas dupa, iti da taria de a visa in continuare la tot ce a fost frumos.
Pana acum, mi-a fost aproape imposibil imi clarific ce fel de sentimente si trairi diferite au luat nastere in interiorul meu...Pentru mine bucuriile, au fost intotdeauna momente sincere plecate din inima, patrunzatoare,...insa nu cred ca aceasta e o regula generala...sau poate diferenta este ca multi, o dau iute uitarii si acea licarire incepe a se stinge usor, usor. 
Daca intr-adevar exista bucurie in lumea asta livida, cu siguranta un om cu suflet curat, o va putea simti, la un moment dat! Intre toate bucuriile pamantului, cea mai reala, este de cele mai multe ori, cea mai absurda, cea care pastreaza in esenta ei toata naturaletea unui copil inocent!
Cineva mi-a spus candva...ca "Bucuria este piatra filozofala ce se transforma in aur!"

Azi, traiesti fericirea iar cand licoarea se termina, o data cu ea dispare tot. Te trezesti din reverie si nu iti dai seama ce s-a intamplat cu tine. Pacat...ca nu dureaza, este precum sunteul in cadere a unui cristal, il auzi sau nu. De ii vei putea deslusi soaptele, vei fi purtat pe aripile ei, de NU, vei ramane in bezna orbit de intuneric.
Insa ai grija, sa nu devii sclav bucuriei, iti vei pierde pe veci libertatea vietii, caci vei tanji mereu dupa acelas lucru...si te vei bloca. Trebuie ca atunci cand se apropie, in zbor, sa o primesti, sa o "saruti" in semn de multumire ca nu te-a uitat si de fiecare data va rasari in interiorul tau o frantura de etrnitate.

"De ce te bucuri fara rost?"...bineinteles, fara sens pentru ceilalti, pentru tine toate au rost!
Ai auzit asta spunandu-ti-se, vreodata..Ce ai facut atunci, ai ramas la fel sau ai incercat sa te plafonezi, crezand ca e stupida reactia ta si trebuie controlata fata de cei din jur?! Mie nu imi pasa si nu mi-a pasat vreodata, de ceea ce se vedea de dinafara sau ce credeau ceilalti...pentru ca nu mi-am dorit sa pierd acele clipe si cu toate acestea, tot s-au dus....deci...Fi asa cum simti, fara a-ti pasa de nimeni ATUNCI, acelea sunt clipele tale si daca le ai, este pentru ca le meriti!
Daca ti s-a parut vreodata o prostie sa incepi, sa alergi prin ploaie si sa ai impresia ca dansezi pe valuri atunci cand natura ingheata, inseamna ca esti incapabil sa zambesti in fata oricarui obstacol si sa alini un suflet ratact...de fapt, deja iti cer mult prea mult.

"De ce te bucuri degeaba inainte sa fi realizat ce ti-ai propus?!"...si asta iti suna cunoscut asa-i ?! Pai da, cred ca ar nu ar trebui sa te intereseze tot ce auzi, poate de multe ori e inselator si ceea ce vezi....asa ca daca iti doresti cu adevarat sa mai crezi in ceva pe lumea asta, cel mai bine e sa iti lasi sentimentele sa vorbeasca, si indiferent ce urmeaza, daca te simti bucuros, bucura-te, chiar si daca, dupa asta, va urma cea mai amara tristete din viata ta, la un moment dat toate vor lua sfarsit si iti vei aminti sau vei uita....nici nu mai conteaza Tine minte ca bucuriile neimplinite sunt precum florile patate de noroi in furia furtunii si dezgolite in bataia vantului.  

Ai simtit vreodata bucuria adevarata?!...Nu cred ca ai nevoie de motive grandioase sa te simti fericit...nu cred ca exista vreo regula care sa iti spuna: aici te bucuri si acolo nu...sau vreun program, dupa care sa stii ca la ora X, vei fi bucuros iar mai apoi vei plange. Daruieste-te bucuriei si las-o sa iasa la suprafata caci ea salasluieste in noi toti. Bucuria vine din interior, nu din exterior, asadar nu depinde neaparat de ceeace avem atunci, cand ne dorim ,ci de ceea ce suntem si simtitm in realitate....suntem suflete cu totii...dar VOI uitati asta!
Ai plans vreodata de bucurie? Plansul spala ranile si  vindeca de multe ori si de foarte putine ori te inalta desupra oamenilor simpli....pentru care plansul, reprezinta doar definitia durerii, tristetii, dezamagirii, deziluziei, pierderii, amintirilor tragice. Alaturi de cea mai draga persoana din lumea asta am reusit sa imi dau seama cum ochii mei puteau plange si fara a fi nevoie de ceva rau...si ii multumesc pentu tot ce m-a invatat, pentru ca mi-a aratat cate clipe frumoase pierdem in viata, le dam voie sa zboare, sa treaca, sa dispara... si pentru ca desi ma scald in singuratate acum, am capacitatea de a simti si a intelege tot ce multi nici macar nu vad. Da-i bucuriei lacrimile caci astfel i le vei putea fura durerii!

Ai daruit vreodata bucuria ? Ai reusit sa faci pe altcineva sa fie fericit, sa-l faci sa iti zambeasca inainte de a-ti putea vorbi? O incurajare si un zambet pot naste bucurii, pentru ca ele nasc putere si speranta. O imbratisare calda pe care o daruiesti din inima atunci cand simti ca ii lipseste cuiva, aduce mai multa liniste si bucurie decat mii de cuvintele, ce oricum, poate, in acele clipe nu au nici o semnificatie sau nici macar nu se pot exprima.

Bucuria nu este atunci cand faci ceeace vrea cineva sa faci, nici atunci cand faci doar ce vrei tu sa faci, bucuria si fericirea o poti simti atunci cand ajungi sa iubesti ceeace altcineva face.

E greu sa te poti bucura, daca nu vrei sa inveti sa o faci.. Ar trebui sa savuram orice clipa ca si cum ar fi ultima si sa invatam sa ne bucuram pentru ca putem pierde in viata, momente pe care nu le vom mai regasi vreodata..momentele sunt unice pentru ca timpul lupta impotriva noastra, nu-l putem opri in loc si nu il putem intoarce.


Asa ca nu te lasa in mana durerii...apreciaza tot ce ai atunci cand te poti bucura inca de ele...nu-ti irosi clipele ce pot ramane de neuitat pentru ca....si zilele trec, lunile se duc, anii zboara.

Cand simti ca esti fericit ai sa fii mereu in picioare...insa cand tristeteea iti bate la usa....usor, usor simti cum iti pierzi echilibrul si nimic nu mai este cum era o data.

De ce orice tristete te doboara si doare si de ce te lasi lovit. De ce bucuria, multi dintre noi nici nu stiu sa o aprecieze, sa o simta fie ea si pentru cateva clipe?! Oare, pentru bucurie si tristete timpul nu cantereste la fel, acestea doua masoara orele diferit sau gresit?! Pentru bucurie ,orele devin secunde iar pentru tristete, ceasurile devin veacuri.

Cred ca cea mai mare bucurie este aceea care iti vine pe neasteptate si iti umple golul de care aveai nevoie.

Ai impartasit vreodata bucuria altuia?! Ai reusit sa te bucuri pentru cel de langa tine din adancul sufletului chiar daca bucuria respectiva nu iti apartinea tie?

Ai reusit sa gasesti bucuria si printre faptele mici?! Nu, probabil o sa-mi raspunzi! Ei, degeaba ai multe lucruri, daca nu inveti sa te bucuri de ele si de ce ai in jurul tau, pentru ca nu vor reprezenta nimic, niciodata. Bucura-te si atunci cand soarele diminetii iti mangaie genele adormite...si mireasma florilor iti trezeste simturile...si iti amintesc ca ai viata in tine, sa traiesti, sa existi mai presus de toate....ai libertatea de a o trai asa cum doresti. Din lucruri mici, oamenii ajung mari!